Considerată o poveste de succes, Uniunea Europeană reprezintă o familie de ţări democratice europene care, deşi rămân naţiuni independente, îşi unesc suveranitatea cu scopul de a obţine o putere şi o influenţă mondială pe care, în altă situaţie, niciuna dintre ele nu ar putea să o atingă pe cont propriu. În acest context, nu e deloc de mirare că numărul statelor membre UE a crescut de la 6 la 27 şi că, şi în prezent, există state candidate în vederea aderării. Dincolo însă de crizele interne, de moneda unică europeană (euro) şi de puterea economică, UE constituie un mozaic de culturi, obiceiuri şi tradiţii, pe cât de distincte, pe atât de fascinante. Austria, locul în care s-a auzit „Sunetul muzicii” Despre Austria se spune că ea înseamnă, înainte de toate, vals şi muzică, iar în acest sens sunt cunoscute Balul Republicii de la Opera din Viena, cu participarea înalţilor oficiali ai ţării şi „debutul” – marile şcoli de dans deschid evenimentul cu un vals al tinerilor, care îşi fac astfel intrarea în societate, dar şi carnavalul (Fasching) dinaintea Paştelui. Să nu uităm nici faptul că, la Salzburg, s-a născut renumitul compozitor Mozart şi, de asemenea, tot aici au avut loc şi filmările la „Sunetul muzicii”. Manneken Pis, eterna atracţie din capitala Belgiei Când spui Belgia, ai putea spune Manneken Pis (Băieţelul care face pipi), unul din simbolurile capitalei, Bruxelles. Micuţa statuetă din bronz beneficiază de o impresionantă garderobă donată de vizitatorii din întreaga lume, cele peste 750 de costume purtate în decursul timpului fiind expuse în Maison du Roi, muzeul din centrul metropolei. Chiar dacă în sec. al XIII-lea pisicile erau considerate de rău augur, în prezent, în oraşul Ipres este organizată o paradă a pisicilor, cei peste 2.000 de partici-panţi personificând rolul acestora în istorie, literatură şi folclor. 200 de trandafiri pentru un gram de ulei bulgăresc Uleiul de trandafiri din renumita Vale a Trandafirilor, supranumit şi „aurul lichid al Bulgariei” este un simbol al acestei ţări. Se spune că pentru producerea unui gram de ulei sunt necesari 200 de trandafiri, culesul florilor începând chiar înainte ca soarele să răsară, căci acesta ar fi, se pare, momentul în care petalele răspândesc cel mai puternic parfum. Cipru, o insulă născută din iubire Una dintre cele mai vechi culturi din zona mediteraneană este cultura cipriotă, insula fiind populată încă din 3.700 î.e.n. Conform legendei, denumirea insulei ar fi legată de Paphos, fiica lui Pygmalion, conducător antic al Ciprului. Deoarece nu-şi găsise femeia ideală, acesta a comandat o statuie de fildeş care s-o întruchipeze şi s-a îndrăgostit de ea, fapt care i-a adus şi mai multă nefericire. Tot legenda spune că zeiţa Afrodita, pentru a-i alunga suferinţa, a dat viaţă statuii, din iubirea celor doi născându-se apoi Paphos. Bere şi un sărut sub florile de cireş Principalul producător de bere din lume, Cehia este şi deţinătoarea titlului la categorii cum sunt „primul muzeu al berii din lume”, primele beri Pilsener şi Budweiser şi primul preşedinte care a scris o piesă inspirată de experienţa personală într-o berărie din Cehia (Vaclav Havel – „Audienţa”). Potrivit obiceiului, de 1 mai fetele trebuie să primească un sărut sub florile de cireş, pentru a rămâne mereu frumoase. Mica sirenă Cine ajunge în Danemarca, la Copenhaga, nu ratează statuia Micii Sirene. În poveştile lui Hans Christian Andersen, sirena se îndrăgosteşte de un prinţ şi pentru că nu se poate căsători cu el moare şi se transformă în spuma mării. Cunoscut este, despre Dane-marca, şi numărul ridicat al divorţurilor, un obicei actual legat de familie fiind acela de a sărbători nunta de argint la 12 ani şi jumătate de căsnicie, familia şi prietenii cuplului agăţând la intrarea în casă un simbol al sărbătorii: jumătate de cerc din molid, ornat cu flori şi luminiţe. Estonia, sub magia internetului Numită şi „E-stonia”, Estonia este ţara în care 65% din cetăţenii cu vârste între 6 şi 74 de ani sunt utilizatori de internet, aici existând peste 1.000 de Puncte de Acces Public la internet. În plus, cetăţenii pot vota prin internet, locul de parcare rezervându-se, şi el, tot la distanţă, prin telefon. În noaptea de 24 iunie, de Sf. Ion, se spune că înfloreşte feriga, iar cel care o găseşte va avea parte numai de bucurii tot restul anului. Stăpânul inelelor Folclorul naţional al Finlandei este legat de Kalevala, o colecţie de 50 de poeme folclorice cu eroi mitici care l-au inspirat pe J.R.R. Tolkien când a scris „Stăpânul inelelor”. Sărbătorită ca zi a culturii finlandeze, ziua de apariţie a Kavalei este marcată şi prin arborarea drapelului naţional. Prin excelenţă, o destinaţie culinară: Franţa 1 aprilie trece drept ziua păcălelilor şi în Franţa, mesajul rostit fiind „poisson d’Avril”. Francezii au, pe lângă o Zi a Mamei (sărbătorită a opta dumi-nică după Paşti), şi una a Tatălui (două săptămâni mai târziu). Destinaţia culinară a delica-teselor, Franţa produce un sfert din cantitatea totală de vin din lume, primele suprafeţe fiind cultivate încă din vremea romanilor. De asemenea, francezii sunt producătorii a peste 500 de feluri de brânză. Al cincilea anotimp Nemţii au un al cincilea anotimp, cel al carnavalului, organizat din timpuri străvechi. Oraşe precum Mainz, Cologne şi Dusseldorf sau Bonn sunt renumite pentru procesiunile stradale organizate la sfârşitul lunii ianuarie, pentru alungarea iernii. Două oraşe din Germania devin, în octombrie, puncte de atracţie internaţională: Munchen, pentru Oktoberfest, celebrul festival al berii, cu peste 6 milioane de vizitatori, iar Frankfurt, pentru cel mai mare târg de carte din lume. Demos & kratos Grecia era, încă din sec. V e.n., un sistem democratic. De altfel, termenul „democraţie” provine din limba greacă, „demos” însemnând popor, iar „kratos” – putere. „Legendele Olimpului” s-au născut în Grecia. În vremuri mitologice, zeii locuiau pe Muntele Athos, ducând o viaţă plină de intrigi şi pasiune (Zeus, îndrăgostit de Europa, Apollo, zeul Soarelui, îndrăgostit de nimfa Daphne, Icar – a încercat să iasă din exil zburând cu aripi de ceară). Insula de smarald Dat fiind faptul că, în cea mai mare parte a anului plouă, peisajele devenind verde smarald, Irlanda e supranumită şi „insula de smarald”. Legenda spune că în această ţară au locuit spiriduşii (Leprechaun), personaje deloc sociabile, deoarece erau mereu preocupaţi să-şi păzească aurul. Remus şi Romulus Numele ţării cu cele mai multe obiective înscrise în patrimoniul UNESCO, Italia, (Pantheon, Colosseum, Veneţia) are capitala la Roma, numele acesteia fiind legat, potrivit legendei, de numele lui Romulus. Remus şi Romulus erau doi fraţi gemeni condamnaţi la moarte de unchiul lor, abandonaţi în sălbăticie de un servitor şi, ulterior, salvaţi şi hrăniţi de o lupoaică. Este terminată Riga? Parte a patrimoniului cultural UNESCO, cele peste un milion de cântece populare în patru versuri sunt un simbol al Letoniei. Coruri din întreaga ţară iau parte la Festivalul de Muzică şi Dans, la concertul de final fiind, în medie, 13.000 de interpreţi. Se spune că la fiecare început de secol, diavolul iese din apele râului Daugava şi întreabă „Este terminată Riga?”. În cazul în care răspunsul ar fi „da”, oraşul ar fi înghiţit de ape, fapt pentru care capitala Letoniei, Riga, este în continuă modernizare. Lituania, centrul geografic al Europei Stabilit oficial în 1989 în localitatea Purnuokes, la 26 de kilometri de capitala Vilnius, centrul geografic al Europei a fost stabilit, oficial, în 1989. Măştile caracterizează numeroase tradiţii păstrate din timpuri străvechi: Marţea Mare, în Plateliai, se organizează adevărate parade stradale cu măşti pentru a grăbi venirea primăverii şi a aduce belşug în ferme. Trei paşi înainte, doi înapoi Germana este prima limbă străină vorbită de locuitorii Luxemburgului, fiind utilizată şi în mass media, în vreme ce franceza e folosită în administraţie. Limba oficială este, totuşi, Letzeburgesch (luxemburgheza), asemănătoare cu germana. Ultima sărbătoare romano-catolică desfăşurată în paşi de dans în Europa se desfăşoară la Luxemburg şi constă în organizarea unei procesiuni în onoarea protectorului Willibrod, dansatorii parcurgând 1,5 kilometri în ritm specific, trei paşi înainte, doi înapoi. Prima alegere în Malta Una dintre tradiţiile malteze este Quccija (alegerea): la împlinirea vârstei de un an, copilul alege dintr-un coş diverse obiecte care reprezintă meserii. Se spune că obiectul atins prima dată indică vii-torul profesional al micuţului maltez. Whiskey şi muzică de cimpoi Marea Britanie păstrează, şi azi, vechile tradiţii: dansatorii Morris (asemănători căluşarilor), Noaptea dedicată poetului scoţian Robert Burns (25 ianuarie), sărbătorit cu muzică de cimpoi şi whiskey şi Cheese rolling („datul brânzei de-a dura”) din Gloucestershire, rolelor de brânză li se dă drumul din vârful unui deal şi oamenii aleargă să le prindă. Ţara lalelelor Deşi se ştie că lalelele sunt un simbol al Olandei, ele au fost aduse aici în jurul anului 1630, originare din Turcia. Vizitatorii pot admira cele peste 7 milioane de lalele, narcise şi iasomie în grădinile Keukenhof, lângă Lisse. Vulturul alb Legenda leagă întemeierea ţării de povestea a trei fraţi – Lech, Czech şi Rus – care, pentru a găsi cel mai frumos loc în care să întemeieze o ţară, au plecat în direcţii diferite. Povestea spune că, admirând un peisaj, Lech a zărit un vultur alb, semn de bun augur. Ţara întemeiată s-a numit Polonia, iar vulturul este simbolul ei. Saudade, dor de casă Muzica înseamnă, în Portugalia, Fado, un cântec trist, acompaniat la chitară, cu origini din cântecele arabe, braziliene sau medievale. Fado descrie suferinţa, fiind legat de „saudade”, cuvânt care poate însemna melancolie, dor de casă. Pe 23-24 iunie portughezii sărbătoresc Festa de Sao Joao (Sf. Ion), ocrotitorul îndrăgostiţilor. Căluşarii şi albastrul de Voroneţ Căluşarii, dansatori mitici, parte din patrimoniul UNESCO: jocul căluşarilor din săptămâna dinain-tea Rusaliilor îşi propune să alunge duhurile rele şi bolile şi să aducă, totodată, fertilitate şi prosperitate comunităţii din România. Celebrul „albastru de Voroneţ”, de la mănăstirea Voroneţ (monument UNESCO) e la fel de cunoscut ca „roşul lui Rubens” sau „verdele lui Veronese”, la fel ca şi, de altfel, scena Judecăţii de Apoi, desfăşurată pe întreg peretele vestic, neîntreruptă de nicio deschidere a vreunei uşi sau ferestre. Slovacia, locul cu monede de aur Încă din anul 100 î.e.n., în zona Bratislavei se băteau monede de aur – „biatec”, iar în sec. al XV-lea aurul extras se cifra la 1.000 – 1.500 kg. pe an, ceea ce însemna 40% din producţia totală a lumii. Clopotul fermecat Se spune că înscăunarea Ducilor de Carantania (sec. VII-XIV), eveniment care constituia un aranjament „democratic” între popor şi conducători a inspirat, ulterior, conceperea „Declaraţiei de Independenţă a Americii” de către Thomas Jefferson. Castelul Bled, aflat pe malul lacului cu acelaşi nume, e o atracţie pentru turiştii veniţi în Slovenia, pentru că aici se află un „clopot fermecat”: se spune că oricui trage clopotul i se va îndeplini o dorinţă. De aceea, clopoţelul nu se opreşte niciodată! Flamenco Dansul, interpretul, chitara, pasiunea, adică Flamenco. Flamenco reprezintă muzica populară a Andalusiei. Multe din obiceiurile din Spania presupun procesiuni cu măşti şi focuri rituale. În Valencia, în noaptea dinaintea Sf. Iosif, dulgherii obişnuiau să dea foc uneltelor. Ţara celor 90.000 de lacuri În Suedia există peste 90.000 de lacuri şi 26 de parcuri naţionale. Culesul murelor şi al ciupercilor reprezintă un mod naţional de petrecere a timpului liber. Tot aici sărbătorile sunt dedicate, printre altele, şi peştelui: Festivalul Kukkolaforsen, Festivalul Somonului. Cubul Rubik şi sângele de taur Ungaria e ţara vinurilor Tohaj şi Torley, cunoscute şi drept „sânge de taur”, în sensul acesta existând legende legate de modul în care au dobândit acest atribut: se spune că vinul băut de locuitorii oraşului Eger le-a dat acestora mai multă forţă în a rezista atacurilor invadatorilor. Tot de aici provine şi celebrul cub Rubik, cea mai vândută jucărie din lume, inventată de sculptorul şi profesorul maghiar de arhitectură Erno Rubik în 1974. Material realizat pe baza datelor furnizate de Biroul de Informare al Parlamentului European în România
Considerată o poveste de succes, Uniunea Europeană reprezintă o familie de ţări democratice europene care, deşi rămân naţiuni independente, îşi unesc suveranitatea cu scopul de a obţine o putere şi o influenţă mondială pe care, în altă situaţie, niciuna dintre ele nu ar putea să o atingă pe cont propriu. În acest context, nu e deloc de mirare că numărul statelor membre UE a crescut de la 6 la 27 şi că, şi în prezent, există state candidate în vederea aderării. Dincolo însă de crizele interne, de moneda unică europeană (euro) şi de puterea economică, UE constituie un mozaic de culturi, obiceiuri şi tradiţii, pe cât de distincte, pe atât de fascinante. Austria, locul în care s-a auzit „Sunetul muzicii” Despre Austria se spune că ea înseamnă, înainte de toate, vals şi muzică, iar în acest sens sunt cunoscute Balul Republicii de la Opera din Viena, cu participarea înalţilor oficiali ai ţării şi „debutul” – marile şcoli de dans deschid evenimentul cu un vals al tinerilor, care îşi fac astfel intrarea în societate, dar şi carnavalul (Fasching) dinaintea Paştelui. Să nu uităm nici faptul că, la Salzburg, s-a născut renumitul compozitor Mozart şi, de asemenea, tot aici au avut loc şi filmările la „Sunetul muzicii”. Manneken Pis, eterna atracţie din capitala Belgiei Când spui Belgia, ai putea spune Manneken Pis (Băieţelul care face pipi), unul din simbolurile capitalei, Bruxelles. Micuţa statuetă din bronz beneficiază de o impresionantă garderobă donată de vizitatorii din întreaga lume, cele peste 750 de costume purtate în decursul timpului fiind expuse în Maison du Roi, muzeul din centrul metropolei. Chiar dacă în sec. al XIII-lea pisicile erau considerate de rău augur, în prezent, în oraşul Ipres este organizată o paradă a pisicilor, cei peste 2.000 de partici-panţi personificând rolul acestora în istorie, literatură şi folclor. 200 de trandafiri pentru un gram de ulei bulgăresc Uleiul de trandafiri din renumita Vale a Trandafirilor, supranumit şi „aurul lichid al Bulgariei” este un simbol al acestei ţări. Se spune că pentru producerea unui gram de ulei sunt necesari 200 de trandafiri, culesul florilor începând chiar înainte ca soarele să răsară, căci acesta ar fi, se pare, momentul în care petalele răspândesc cel mai puternic parfum. Cipru, o insulă născută din iubire Una dintre cele mai vechi culturi din zona mediteraneană este cultura cipriotă, insula fiind populată încă din 3.700 î.e.n. Conform legendei, denumirea insulei ar fi legată de Paphos, fiica lui Pygmalion, conducător antic al Ciprului. Deoarece nu-şi găsise femeia ideală, acesta a comandat o statuie de fildeş care s-o întruchipeze şi s-a îndrăgostit de ea, fapt care i-a adus şi mai multă nefericire. Tot legenda spune că zeiţa Afrodita, pentru a-i alunga suferinţa, a dat viaţă statuii, din iubirea celor doi născându-se apoi Paphos. Bere şi un sărut sub florile de cireş Principalul producător de bere din lume, Cehia este şi deţinătoarea titlului la categorii cum sunt „primul muzeu al berii din lume”, primele beri Pilsener şi Budweiser şi primul preşedinte care a scris o piesă inspirată de experienţa personală într-o berărie din Cehia (Vaclav Havel – „Audienţa”). Potrivit obiceiului, de 1 mai fetele trebuie să primească un sărut sub florile de cireş, pentru a rămâne mereu frumoase. Mica sirenă Cine ajunge în Danemarca, la Copenhaga, nu ratează statuia Micii Sirene. În poveştile lui Hans Christian Andersen, sirena se îndrăgosteşte de un prinţ şi pentru că nu se poate căsători cu el moare şi se transformă în spuma mării. Cunoscut este, despre Dane-marca, şi numărul ridicat al divorţurilor, un obicei actual legat de familie fiind acela de a sărbători nunta de argint la 12 ani şi jumătate de căsnicie, familia şi prietenii cuplului agăţând la intrarea în casă un simbol al sărbătorii: jumătate de cerc din molid, ornat cu flori şi luminiţe. Estonia, sub magia internetului Numită şi „E-stonia”, Estonia este ţara în care 65% din cetăţenii cu vârste între 6 şi 74 de ani sunt utilizatori de internet, aici existând peste 1.000 de Puncte de Acces Public la internet. În plus, cetăţenii pot vota prin internet, locul de parcare rezervându-se, şi el, tot la distanţă, prin telefon. În noaptea de 24 iunie, de Sf. Ion, se spune că înfloreşte feriga, iar cel care o găseşte va avea parte numai de bucurii tot restul anului. Stăpânul inelelor Folclorul naţional al Finlandei este legat de Kalevala, o colecţie de 50 de poeme folclorice cu eroi mitici care l-au inspirat pe J.R.R. Tolkien când a scris „Stăpânul inelelor”. Sărbătorită ca zi a culturii finlandeze, ziua de apariţie a Kavalei este marcată şi prin arborarea drapelului naţional. Prin excelenţă, o destinaţie culinară: Franţa 1 aprilie trece drept ziua păcălelilor şi în Franţa, mesajul rostit fiind „poisson d’Avril”. Francezii au, pe lângă o Zi a Mamei (sărbătorită a opta dumi-nică după Paşti), şi una a Tatălui (două săptămâni mai târziu). Destinaţia culinară a delica-teselor, Franţa produce un sfert din cantitatea totală de vin din lume, primele suprafeţe fiind cultivate încă din vremea romanilor. De asemenea, francezii sunt producătorii a peste 500 de feluri de brânză. Al cincilea anotimp Nemţii au un al cincilea anotimp, cel al carnavalului, organizat din timpuri străvechi. Oraşe precum Mainz, Cologne şi Dusseldorf sau Bonn sunt renumite pentru procesiunile stradale organizate la sfârşitul lunii ianuarie, pentru alungarea iernii. Două oraşe din Germania devin, în octombrie, puncte de atracţie internaţională: Munchen, pentru Oktoberfest, celebrul festival al berii, cu peste 6 milioane de vizitatori, iar Frankfurt, pentru cel mai mare târg de carte din lume. Demos & kratos Grecia era, încă din sec. V e.n., un sistem democratic. De altfel, termenul „democraţie” provine din limba greacă, „demos” însemnând popor, iar „kratos” – putere. „Legendele Olimpului” s-au născut în Grecia. În vremuri mitologice, zeii locuiau pe Muntele Athos, ducând o viaţă plină de intrigi şi pasiune (Zeus, îndrăgostit de Europa, Apollo, zeul Soarelui, îndrăgostit de nimfa Daphne, Icar – a încercat să iasă din exil zburând cu aripi de ceară). Insula de smarald Dat fiind faptul că, în cea mai mare parte a anului plouă, peisajele devenind verde smarald, Irlanda e supranumită şi „insula de smarald”. Legenda spune că în această ţară au locuit spiriduşii (Leprechaun), personaje deloc sociabile, deoarece erau mereu preocupaţi să-şi păzească aurul. Remus şi Romulus Numele ţării cu cele mai multe obiective înscrise în patrimoniul UNESCO, Italia, (Pantheon, Colosseum, Veneţia) are capitala la Roma, numele acesteia fiind legat, potrivit legendei, de numele lui Romulus. Remus şi Romulus erau doi fraţi gemeni condamnaţi la moarte de unchiul lor, abandonaţi în sălbăticie de un servitor şi, ulterior, salvaţi şi hrăniţi de o lupoaică. Este terminată Riga? Parte a patrimoniului cultural UNESCO, cele peste un milion de cântece populare în patru versuri sunt un simbol al Letoniei. Coruri din întreaga ţară iau parte la Festivalul de Muzică şi Dans, la concertul de final fiind, în medie, 13.000 de interpreţi. Se spune că la fiecare început de secol, diavolul iese din apele râului Daugava şi întreabă „Este terminată Riga?”. În cazul în care răspunsul ar fi „da”, oraşul ar fi înghiţit de ape, fapt pentru care capitala Letoniei, Riga, este în continuă modernizare. Lituania, centrul geografic al Europei Stabilit oficial în 1989 în localitatea Purnuokes, la 26 de kilometri de capitala Vilnius, centrul geografic al Europei a fost stabilit, oficial, în 1989. Măştile caracterizează numeroase tradiţii păstrate din timpuri străvechi: Marţea Mare, în Plateliai, se organizează adevărate parade stradale cu măşti pentru a grăbi venirea primăverii şi a aduce belşug în ferme. Trei paşi înainte, doi înapoi Germana este prima limbă străină vorbită de locuitorii Luxemburgului, fiind utilizată şi în mass media, în vreme ce franceza e folosită în administraţie. Limba oficială este, totuşi, Letzeburgesch (luxemburgheza), asemănătoare cu germana. Ultima sărbătoare romano-catolică desfăşurată în paşi de dans în Europa se desfăşoară la Luxemburg şi constă în organizarea unei procesiuni în onoarea protectorului Willibrod, dansatorii parcurgând 1,5 kilometri în ritm specific, trei paşi înainte, doi înapoi. Prima alegere în Malta Una dintre tradiţiile malteze este Quccija (alegerea): la împlinirea vârstei de un an, copilul alege dintr-un coş diverse obiecte care reprezintă meserii. Se spune că obiectul atins prima dată indică vii-torul profesional al micuţului maltez. Whiskey şi muzică de cimpoi Marea Britanie păstrează, şi azi, vechile tradiţii: dansatorii Morris (asemănători căluşarilor), Noaptea dedicată poetului scoţian Robert Burns (25 ianuarie), sărbătorit cu muzică de cimpoi şi whiskey şi Cheese rolling („datul brânzei de-a dura”) din Gloucestershire, rolelor de brânză li se dă drumul din vârful unui deal şi oamenii aleargă să le prindă. Ţara lalelelor Deşi se ştie că lalelele sunt un simbol al Olandei, ele au fost aduse aici în jurul anului 1630, originare din Turcia. Vizitatorii pot admira cele peste 7 milioane de lalele, narcise şi iasomie în grădinile Keukenhof, lângă Lisse. Vulturul alb Legenda leagă întemeierea ţării de povestea a trei fraţi – Lech, Czech şi Rus – care, pentru a găsi cel mai frumos loc în care să întemeieze o ţară, au plecat în direcţii diferite. Povestea spune că, admirând un peisaj, Lech a zărit un vultur alb, semn de bun augur. Ţara întemeiată s-a numit Polonia, iar vulturul este simbolul ei. Saudade, dor de casă Muzica înseamnă, în Portugalia, Fado, un cântec trist, acompaniat la chitară, cu origini din cântecele arabe, braziliene sau medievale. Fado descrie suferinţa, fiind legat de „saudade”, cuvânt care poate însemna melancolie, dor de casă. Pe 23-24 iunie portughezii sărbătoresc Festa de Sao Joao (Sf. Ion), ocrotitorul îndrăgostiţilor. Căluşarii şi albastrul de Voroneţ Căluşarii, dansatori mitici, parte din patrimoniul UNESCO: jocul căluşarilor din săptămâna dinain-tea Rusaliilor îşi propune să alunge duhurile rele şi bolile şi să aducă, totodată, fertilitate şi prosperitate comunităţii din România. Celebrul „albastru de Voroneţ”, de la mănăstirea Voroneţ (monument UNESCO) e la fel de cunoscut ca „roşul lui Rubens” sau „verdele lui Veronese”, la fel ca şi, de altfel, scena Judecăţii de Apoi, desfăşurată pe întreg peretele vestic, neîntreruptă de nicio deschidere a vreunei uşi sau ferestre. Slovacia, locul cu monede de aur Încă din anul 100 î.e.n., în zona Bratislavei se băteau monede de aur – „biatec”, iar în sec. al XV-lea aurul extras se cifra la 1.000 – 1.500 kg. pe an, ceea ce însemna 40% din producţia totală a lumii. Clopotul fermecat Se spune că înscăunarea Ducilor de Carantania (sec. VII-XIV), eveniment care constituia un aranjament „democratic” între popor şi conducători a inspirat, ulterior, conceperea „Declaraţiei de Independenţă a Americii” de către Thomas Jefferson. Castelul Bled, aflat pe malul lacului cu acelaşi nume, e o atracţie pentru turiştii veniţi în Slovenia, pentru că aici se află un „clopot fermecat”: se spune că oricui trage clopotul i se va îndeplini o dorinţă. De aceea, clopoţelul nu se opreşte niciodată! Flamenco Dansul, interpretul, chitara, pasiunea, adică Flamenco. Flamenco reprezintă muzica populară a Andalusiei. Multe din obiceiurile din Spania presupun procesiuni cu măşti şi focuri rituale. În Valencia, în noaptea dinaintea Sf. Iosif, dulgherii obişnuiau să dea foc uneltelor. Ţara celor 90.000 de lacuri În Suedia există peste 90.000 de lacuri şi 26 de parcuri naţionale. Culesul murelor şi al ciupercilor reprezintă un mod naţional de petrecere a timpului liber. Tot aici sărbătorile sunt dedicate, printre altele, şi peştelui: Festivalul Kukkolaforsen, Festivalul Somonului. Cubul Rubik şi sângele de taur Ungaria e ţara vinurilor Tohaj şi Torley, cunoscute şi drept „sânge de taur”, în sensul acesta existând legende legate de modul în care au dobândit acest atribut: se spune că vinul băut de locuitorii oraşului Eger le-a dat acestora mai multă forţă în a rezista atacurilor invadatorilor. Tot de aici provine şi celebrul cub Rubik, cea mai vândută jucărie din lume, inventată de sculptorul şi profesorul maghiar de arhitectură Erno Rubik în 1974. Material realizat pe baza datelor furnizate de Biroul de Informare al Parlamentului European în România
Comentarii
Trimiteți un comentariu